miercuri, 6 iulie 2011

Sănătos


Sănătos. Cum sună aici. Mai are sens?”
La moartea unui băiat (R.M.Rilke)

Aici, adică în lumea de dincolo a băiatului mort, nu mai are. Mai are sens în lumea despre care spun cei vii că este aici.

Are sens pentru că desemnează o stare bună de funcţionare a corpului existent. Deopotrivă, pentru că se poate spune despre corpuri şi oameni că sunt sănătoşi.

Fără să se meargă pe urmele originii acordării sensului pentru cuvântul „sănătos”, aici el sună mult mai bine decât într-o altă viaţă. De fapt, buna sonoritate se datorează lipsei unei sonorităţi semnificaive, nu una care să mire. La fel şi pentru „bolnav”.

Sănătoşii şi bolnavii se găsesc peste tot, nimic nu miră profund în privinţa lor şi nimic nu expune sensul sănătăţii şi al bolii, nici măcar când bolile uimesc. O boală se explică şi se descrie, dar nu înaintează de la sine un sens.

Diferenţa dintre sănătate şi boală pe linia sonorităţii constă în faptul că zgomotul produs de a doua prin posibilitatea de a o explica şi descrie se găseşte în conflict cu liniştea presupusă de lipsa unui sens.

Bolnavul trebuie să înveţe să vorbească limbajul celui sănătos pentru a fi bine primit printre vorbitori. Începutul de zarvă al bolii are a se acorda cu absenţa unui sens evident.

Într-o comunitate de vorbitori, boala individualizantă va trebui să se ascundă sub vorbele accesibile tuturor. Şi se ascunde mai întotdeauna, fie că este o boală fizică, fie o maladie mai amplă.

Uneori se ascunde prin disimularea sănătăţii, alteori prin încercarea de a ocupa acele locuri sociale despre care alţii să poată vorbi cu o aceeaşi lejeritate manifestată în vorbele nesemnificative ce descoperă sănătatea. Tocmai această grijă pentru discursul altora face ca trăirea bolii să fie pe cât posibil contrară caracterului ei individualizant.