miercuri, 6 aprilie 2011

Limbajul, printre altele...

Limbajul, printre altele, este sursă a neînţelegerii, a mistificării, a vrajbei, a deprecierii, a jignirii.

În tăcere, eliberat de toate acestea, omul este singur. Singur, dar fără să caute limbajul înţelegerii şi al inocenţei, ci, prioritar, este dornic să afle cuvintele capabile să-l determine să mai stea de vorbă cu ceilalţi. Aşadar, se întoarce împotriva singurătăţii.

Dacă ia şi singurătatea laolaltă cu întoarcerea verbală către ceilalţi, cuvintele lui vor fi aprige, asemănătoare celor de care căuta să scape prin însingurare.

Dacă părăseşte singurătatea în aceeaşi întoarcere, părăsită va fi şi rezistenţa la violenţa limbajului falsificator al celorlalţi.