joi, 14 aprilie 2011

Fixarea unui scop al vieţii...


Fixarea unui scop al vieţii nu este o invenţie religioasă sau filozofică. Este doar aducerea într-o formă determinată a tendinţei comune de a vorbi despre viaţa proprie în termeni generali.

 Pentru a afla natura ideii de scop al vieţii, nu este semnificativă operaţiunea aplicată tendinţei, ci faptul că sunt acceptate astfel de explicaţii teleologice ale vieţii.

Acceptarea faptului că viaţa are un scop nu se datorează puterii de convingere a religiei sau filozofiei, ci derivă dintr-o lipsă a generalului care domină raportarea la viaţa proprie.

Obişnuinţa de a vorbi despre viaţă suferă de insuficienţa oricărui limbaj general care urmăreşte să surprindă particularul.

Parcurgerea unei vieţi este colectarea unor opinii şi exprimări generale despre viaţă, uneori oferind posibilitatea de a tolera circumstanţele particulare, alteori ajutând la diversificarea lor.

Scopul vieţii se aplică direct discursului permanent şi incoerent despre viaţă, nu vieţii înseşi.

De fapt, viaţa rămâne departe de coeziunea presupusă de un scop, coeziunea
mişcării către ceva determinat.

Dacă este posibilă sustragerea vieţii din vorbele generale despre viaţă, coeziunea ei ar fi de aflat la nivel constitutiv.

O unitate aflată în viaţa particulară, nu în tratarea vieţii ca sumă de generalizări reunite de existenţa unui scop.