joi, 31 martie 2011

Mersul drept înainte


Folosirea mersului drept înainte ca termen de comparaţie pentru un fel neabătut de a-ţi trăi viaţa nu corespunde naturii mersului.

Mersul este drept, de la un punct la altul, numai dintr-o dublă perspectivă exterioară mersului însuşi. Din perspectiva fixării în minte a ţintei mersului şi din cea a privitorilor mersului altuia.

Cel care merge o face întotdeauna tocmai prin îndepărtarea de simplitatea geometrică a unei drepte. Mişcarea anulează unghiul drept format de picioare în poziţia şederii şi unghiul ascuţit din îngenunchiere.

Aşadar, mersul face ca picioarele să nu mai fie descriptibile geometric. În schimb, admite o mecanică a contactului cu lumea. Este sprijin în lume prin aşezarea piciorului pe pământ şi anularea sprijinului prin înaintare.

Repetiţia acestui contact determină naşterea unei confunzii. Nu se mai ştie dacă lumea este sprijin sau eul mergând sprijin al lumii, nici dacă anularea mersului aparţine lumii sau celui care merge.

Din negaţie şi din confuzie este posibil să se afirme orice. Cu reversul că tot ce este afirmat astfel, acum în legătură cu mersul, poate fi contestat ca lipsit de justificare. La fel şi pentru mersul drept înainte ca fel de a trăi.