joi, 24 martie 2011

economia afectivă



Întâlnirea perceptivă cu realitatea este indiscutabil reală. I se conferă uşor şi valoarea de certitudine sau statutul de adevăr.

Afectivitatea poate fi apreciată asemănător. Un sentiment puternic nu este unul care provine din profunzimi nedeterminabile, ci se hrăneşte din memoria momentelor de apropiere sau depărtare dintre oameni. Chiar existenţa unui singur moment spune că sentimentul a fost prezent. Riguros, că apropierea sau depărtarea s-a petrecut, oferind justificarea deplină de a fi calificată cu numele sentimentului.

Doar gândindu-le, prin îndepărtarea de real, sentimentele pot fi calificate ca inautentice, inautenticul ca un corespondent al falsului din cunoaştere.

Din acest punct de vedere, lupta omului în viaţa afectivă nu este cu inautenticitatea, ci este purtată împotriva unor adevăruri. Adevărurile momentelor de apropiere sau depărtare, deoarece, acumulându-se în orice experienţă comună de viaţă, ele nu mai pot sta laolaltă în acelaşi individ. Deseori sunt incompatibile şi nu rezistă să stea împreună într-o aceeaşi memorie. Chiar dacă nasc un sentiment puternic, acesta este oricând decompozabil în momentele care l-au format. În plus, ordonarea ierarhică a elementelor, una care ar face posibilă menţinerea momentelor incompatibile, rămâne un simplu construct intelectual în dezacord cu valoarea egală a momentelor sub aspectul semnificaţiei lor de părţi ale realităţii.

Se cere, de aceea, eliminarea unor momente, iar discursul şi gândirea ajută la operaţie prin postularea existenţei unor sentimente false sau inautentice. Din nou, într-un plan mai mult sau mai puţin îndepărtat de realitate.

Prin eliminare, se face remarcat un principiu de economie a momentelor de trăire, care nu trebuie să fie mai multe decât cele necesare unei persoane pentru a-şi configura un fel de a fi. Eliminarea este, prin urmare, rezultatul unei simple opţiuni, fără valoare de adevăr şi fără şansa de a-şi justifica obiectiv corectitudinea.